Mai toarnă har din ceruri peste noi, Părinte sfânt,
Să nu slăbească focul viu ce arde pe pământ.
Căci multe inimi sunt zdrobite de povara lor,
Și caută o rază blândă din al Tău izvor.

Mai pune dor de rugăciune în al nostru piept,
Să Te căutăm cu stăruință și cu suflet drept.
Să nu ne pierdem printre umbre și prin griji mereu,
Ci să rămânem lângă Tine, bunule Dumnezeu.

Mai varsă pace peste case și peste-ai Tăi copii,
Peste bătrâni, peste tineri și peste cei pustii.
Acolo unde-i tulburare și lacrimi fără glas,
Să se coboare mângâierea ce vine din Hristos.

Mai pune dragoste fierbinte între frați și surori,
Să fim lumină-n întuneric și sare tuturor.
Să nu iubim doar prin cuvinte și promisiuni ușor,
Ci printr-o viață dăruită cu râvnă și cu dor.

Ridică iar slujitorii care cad sub greu necaz,
Întărește-le credința și lumina din obraz.
Dă-le putere să vegheze când noaptea-i tot mai grea,
Și să vestească adevărul fără teamă-n calea Ta.

Mai pune foc în adunare și viață în cântări,
Ca inimile împietrite să se deschidă iar.
Să curgă râuri de speranță din Duhul Tău cel Sfânt,
Și să răsune slava Ta până la margini de pământ.

Când valurile lumii vin și vântul bate greu,
Ajută-ne să stăm statornici, privind spre Fiul Tău.
Să nu pierdem nădejdea sfântă și dragostea dintâi,
Ci să pășim pe calea vieții sub ocrotirea Ta.

Iar când vom trece prin furtună și prin încercări,
Să știm că mâna Ta ne poartă spre sfintele cărări.
Și până-n ziua întâlnirii cu Regele din cer,
Să ardă-n noi aceeași râvnă, același sfânt caracter.