Un vânticel adie, ca un mesaj de pace
Iar o mică familie acasă se întoarce;
Au fost la părtășie, au fost la adunare,
Acum însă e timpul de prânz; e cald și soare.
Trei feluri de mâncare la masă se servesc,
Belșug e de bucate de la Tatăl ceresc.
În casa-ncăpătoare nimic nu le lipsește,
Ei nu duc nicio lipsă, nimic nu prisosește.

-Frumos a fost și astăzi la grupa de copii!
(Spune zâmbind mezinul cu ochișori zglobii)
Cântări noi și versete din Biblie-am învățat;
Ce bună e mâncarea, aproape-am terminat!
-Frumos a fost și astăzi! (spune și-a lui surioară)
Mă simt folositoare, fac parte din fanfară!
Ce masă delicioasă! Ce minunată vreme!
De mâine e vacanță, e clar că n-avem teme!

Acum, pentru o clipă, doar sunet de tacâmuri
Ușor se mai aude; părinții-s duși pe gânduri...
-Și totuși, (spune mama, întrerupând tăcerea)
Așa ceva, ca astăzi, nu mai vezi nicăierea!
Cum zic, la adunare, prea mult s-a predicat:
Aproape tot programul, sincer, am tot căscat!
Unii adorm de-a dreptul iar pentru mine-i chin!
Ce mulți iubesc amvonul c-ar prinde rădăcini!
-Așa e, (spune tata), tu ai mare dreptate
Dar eu știu foarte bine că nu le-ai spus pe toate!
De pildă: grupul care în față a cântat
Ori n-a știut cântarea, ori chiar s-a încurcat!
-Așa este întocmai! N-au nicio pregătire!
Surori cu mici baticuri vedeam, păi asta-i fire!
Și-apoi atâta modă și zero modestie:
Când intri-n adunare zici că-i parfumerie!

Se lasă iar tăcerea, vine și prăjitura;
Părinții tac... dar... parcă... s-a întrecut măsura... .
Familia e la masă, copiii se privesc,
Nu știu ce să mai creadă, să spună ce gândesc? ...

Ca norii zboară timpul: trecut-au zece ani:
Se roagă adunarea azi pentru cei sărmani.
Pentru bolnavii care așteaptă în pridvor
Însă și pentru fiii pierduți, risipitori!
Duminecă e iară. Este călduț și soare;
Ajung bilete-n față, e plin în adunare!
De la amvon un frate un bilețel citește:
"Durerea ne frământă, zilnic ne mistuiește! ...
Căci au plecat în lume ai noștri dragi copii! ... .
De cer, de adunare ei nu mai vor a ști! ...
S-au cufundat în bezna de vicii și păcate,
Și banii și-i pierdură, și a lor sănătate...
Risipitori prin lumea de chinuri și dureri,
Departe sunt de Tatăl, de Casa Lui din cer!
Rugați-vă ca Domnul de ei să se îndure,
Ca grabnic să se-ntoarcă, să-i cheme El pe nume!"
*
Vedeți, dragi frați ce-nseamnă a semăna neghină?
Înseamnă o recoltă de jale și ruină!
Cel ce era mezinul cu ochișori zglobii
Care mergea odată la grupa de copii,
Acum este în lume, precum a sa surioară
Care cânta odată cu-ardoare în fanfară! ...
Nu-i bine-n adunare? Nu-i bine-n părtășie?
Cel rău, mereu la pândă, are alternative!
Vedeți ce-aduce bârfa de frați și clevetirea? ...
Copii ce pleacă-n lume, pierzându-și mântuirea! ...
Căci nu se-ntorc toți fiii pierduți, risipitori,
La Dumnezeu, acasă, la Tatăl Creator...
Ci mulți sunt cei ce-n lume adorm, pe totdeauna
Pierzându-și răsplătirea și haina si cununa...
De-aceea adunarea de rău să n-o vorbiți
Ca nu cumva vreodată cu-amar să vă căiți!
Vorbiți cu cei din casă numai prin Duh ceresc,
Vorbiți cuvinte care pe cei dragi îi zidesc!
Părinții-ntotdeauna vor fi răspunzători
De ceea ce insuflă sau spun copiilor!
Iar ceea ce le-arată prin propriile lor fapte,
Poate schimba balanța spre viață sau spre moarte!
De mare preț e Duhul primit prin rugăciune,
Cu ale Sale daruri ce-aduc înțelepciune!
Părinții plini de Domnul sunt de etern folos,
Pentru copilul care-L alege pe Hristos!
Conduși fiind de Duhul, îl vor înnaripa
Pentru zborul ce-n slavă acas' ne va chema!