Ca omul de la scăldătoare
Cel pe care Isus l-a vindecat,
Acela care nu putea să intre
În a apei tulburare.
Cum chinul și durerile
Continuu l-ar fi măcinat,
Și-ar fi rămas acol' ologul,
El nemișcat ar fi îndurat.
În mintea mea, o altă cale,
Cum ar fi fost mai diferit,
Ca la cuvantul lui Isus
Ologul nu s-ar fi clintit.
Să zică: „Lasă-mă în pace!
Nu vezi că aștept de ani de zile
Să apuc să intru în tulburare!
Dar ce să fac? Nu am pe nimeni!
Nu am părinți, nici prieteni n-am,
Aceasta mi-e sortit.
Olog fiind, n-am niciun ban
Un om să fi plătit.”
Și apoi e calea care mulți,
Mereu o îmbrățișează:
Ei se ridică și-apoi merg,
Dar patul nu-i urmează.
Ei se gândesc că nu se știe
Ce s-o-ntâmpla în viitor;
De s-o-ntâmpla ca să mai vie,
Să aibă patul în pridvor.
Când te ridici și nu-ți iei patul,
Cu gândul că te vei întoarce,
Cu siguranță, dragul meu,
Așa se va și face.
Ce-i bine si primit de sus,
Nu te indoii de Acel Isus,
Caci ce te tine nemișcat,
E doar al tau pacat.
Asculta de Isus Hristos!
Nu te indoii ci crede,
Nu-l refuza, si atunci vei vede,
Va fi inspre al tau folos.
Traieste sfânt, in urma curatirii,
Nu zice, voi fi iarași jos:
Caci Lui ii plac doar Pocaiții,
Nu pocăit, si păcătos.
Biserica Rugul Aprins Valea Corbului
Gandul care ma cercetat mai inainte a fost acesta : Cum multi in ziua de azi ,ca si in vremea lui Hristos refuza Harul lui,raman inca bolnavi de pacat. Si mai sunt acei care au crezut,au fost vindecati ,dar inca se mai intoarce la pridvorul pacatului unde sia lasat patul ca sa mai vina si sa isi mai aminteasca cum era inainte( in nostalgia placerii pacatului).