O lebădă albă stă pe lac,
Așteptând pe al ei împărat
Să o facă a lui mireasă,
Îmbrăcată în alb de migdal.

Cu pene albe strălucind,
Cu podoabe de smarald
Și coroană pe cap,
Dintr-un aur curat.

A trăit curată până la sfârșit
Și ea cu dragoste L-a slujit,
În măiestrie a locuit,
Să fie pe placul împăratului.

Când El va veni,
Să poată intra la nunta Sa,
În podoabe mii și mii,
Să stea la masa Sa,
Sus în veșnicii, cu sfinții.