Trecut-au ani, trecut-au milenii,
De când pe pământ pacea domnea,
Și în grădina Edenului
Un început se pregătea.

Chiar dacă până atunci
Pe pământ era pustiu,
Dumnezeu, în toată slava Lui,
A hotărât să-l împodobească.

Începând lumina de întuneric să despartă,
Apele de jos de apele de sus,
Pe cer luminători au apărut,
În ocean mii de ființe,
Iar pe cer păsări zburau.

O grădină cu animale a creat,
Și pe urmă, în mijlocul lor,
Omul a fost așezat,
Făcut din pământ cu măiestrie.

Să stăpânească orice animal,
Chiar și leul asculta,
Ca și o pisică la picioare se pleca
Și aștepta a stăpânului iubire.

Dar șarpele viclean
Alt plan avea:
Să scoată omul din grădină,
Căci pe el îl ura.

Nu putea să-i fie stăpân
Și așa a început
Al lui plan mârșav,
Ce avea să-l coste pe Adam.

A plătit un preț scump,
Pe care și azi noi îl plătim,
Cu sudoarea frunții noi trudim,
Iar la sfârșitul vieții
În pământ sfârșim.