MANTUIRE


Erai plin de Slavă, dar ai venit,
Ca să creşti şi trăieşti în mediul,
Unde omul era... în păcat înţepenit.
Şi răutatea... îşi vărsa veninul.

Bolnavi în trup şi-n suflet...
Eram atraşi de-a Ta iubire.
Păcatul ne sfârşea în umblet,
Tu ne trezeai din adormire.

Ne-ai iertat, vindecat de boală...
Şi orbilor le-ai dăruit vedere.
Slăbănogului i-ai spus: „scoală
Şi umblă~_!"&~şi i-ai dat putere.

Leproşii la Tine au găsit milă,
Îndurător, vindecare ai dat.
Mulţimea te urma milă cu milă,
Sorbea Cuvântul Tău minunat.

Cu glasul Tău blând, iubitor,
Suflarea-ntreagă a fost hrănită.
Ai potolit foamea mulţimilor,
Cu peşti şi pâinea înmulţită.

Şi-n puterea rugăciunilor,
Te rugai la Tatăl cu suspine.
Şi-n toate... Lui ascultător,
Doreai iertarea pentru mine.

Tot cerul aştepta lucrarea...
În care Tu Isus-Neprihănire,
La Cruce, terminai umblarea,
Dând vieţii mele mântuire.

La Golgota, moartea lovea,
În Tine-Sfânt şi Nemuritor.
Păcatul meu sânge cerea,
Tu dădeai iertare tuturor.
Amin!