Iată, vine dimineața!
Ucenici-s triști, de fel,
Însă gândul lor și fața
Se îndreaptă către cer.

După cele întâmplate,
Groaza pe toți i-a cuprins.
Aveau ușile-ncuiate
Și speranța li s-a stins.

Femeile-ndurerate
Merg degrabă-nspre mormânt,
Cu uleiuri parfumate,
Să îi ungă trupul frânt.

„– O! …”, spun cu îngrijorare,
„Piatra cine-o va lua?
Este grea și foarte mare,
Singure nu vom putea!”

Dar… minune! Ce să creadă! ?
E-adevăr, sau doar un vis! ? …
Lasă coșurile-aleargă…
– Mormântul! ! ! ... Este deschis!

Dau buzna în groapă toate,
Dar, acol’… e-adevărat?
Doi îngeri le zic în șoapte:
– Nu-L căutați! El a-nviat!

Inimile-n piept tresaltă,
Întristarea nu-i, s-a dus!
Zorii-n cânt cu ele saltă:
– A-nviat Domnul Isus!

Tot în jur e bucurie,
Vestea bună-o duc prin sat,
Ucenicilor, să știe:
Domnu-i viu! El a-nviat!

După trei zile în care
În mormânt a stat închis,
Iată, izbăvire-apare!
Domnu-i viu! Moartea a-nvins!

Nici ostașii, piatra, moartea
Nu au stat ’naintea Sa.
El e viața, e puterea
Ce din morți, ne va-nvia!

Tot în zorii unei zile
Trâmbița va răsuna,
Cei ce cred a Sa-nviere
Sus, la cer, se vor ’nălța.

O, ce mare bucurie!
Ce speranță ne-a adus!
Îmbrăcați în nemurire,
Vom sta-n fața lui Isus.

Unii vor trăi momentul
Învierii, ca și El,
Alții-și vor plânge amarul,
Despărțiți de Dumnezeu.

Încă mai ai timp, alege
Să trăiești aici frumos!
Veșnicia vei petrece
Lângă Dumnezeu – Hristos!

O, Isuse, cât de mare
Este azi lucrarea Ta,
Începută prin iertare
Sus, pe dealul Golgota!

Bucurați-vă cu toții:
Domnul Isus a-nviat!
Dezlegând zăvorul morții,
Cu Tatăl ne-a împăcat.

Este viu! În veci, mărire!
Boldul morții a învins.
Dumnezeu, din veșnicie,
Pentru noi ceru-a deschis.

Duceți și voi buna veste,
Spuneți tuturor prin sat:
Paștele nu-i o poveste.
Domnu-i viu cu-adevărat!

El te-așteaptă cu iubire
Lângă cruce-ngenuncheat.
Drag prieten, pentru tine
A murit, dar a-nviat!