Ai fost, Isuse, lângă mine
Atunci când Te-am chemat din greu.
Trimis-ai solii să m-aline,
Să văd că Tu ești Dumnezeu.

Ai fost, Isuse, pe cărare,
Scutul meu, căci m-ai iubit.
Te-am simțit în încercare,
Împreună-am biruit.

Eu știu că mă păzești în lume,
Să nu cad veșnic, prăbușit.
Ești ancora care mă ține,
Isus, Mântuitor iubit.

Ți-aduc, o, Doamne, frământarea;
'Naintea Ta o las, Isus,
Primind în schimb eliberarea
Și pacea ce vine de sus!

Pe care, numai de la Tine,
În dar, prin har, noi o primim.
Cu-această pace ce ne ține,
Încrezători pe drum pășim.

Prin lunga vieții pribegie,
Mereu de mână m-ai ținut.
Ai luminat ca o făclie
Când mă simțeam singur, pierdut.

Din valea plină de durere
Privirea vreau să mi-o îndrept
Spre ceruri sus, spre mângâiere,
De unde izbăvire-aștept.

Pe calea-ngustă nu știu, Doamne,
Câte furtuni voi întâlni,
Dar știu că Tu veghezi, cum spune
Cuvântul Sfânt din veșnicii.

Îți mulțumesc pentru răbdarea
Pe care-o ai în dreptul meu.
Isuse, îmi cunoști umblarea,
Mă modelează Tu mereu.

Încredințează-ți soarta, frate (soră),
În mâna Domnului Isus,
Să fii scăpat de chin, de moarte (ură),
Să fii cu El acolo sus.

Domnul să-ți fie desfătarea
În mersul tău pe-acest pământ,
Să-I înțelegi astăzi chemarea,
Să nu cedezi pe drum, înfrânt.

Arată dragoste, credință,
Să te asemeni cu Isus,
Primind din ceruri biruință,
Să fii un slujitor supus.

Căci vine-o zi de bucurie –
O așteptăm neîncetat –
Și vom zbura spre galaxie
Cu-al nostru Domn și Împărat.