Tu întorci la viaţă, Doamne,
Fiii ce sunt rătăciţi,
Tu eşti straja veghetoare,
Celor ce sunt obosiţi.

Tu eşti roua din pustie,
Pentru cei ce îl păşesc,
La lumină scoţi păcatul,
Celor ce păcătuiesc.

Tu înveseleşti zdrobitul,
Îl smereşti în placul tău,
Tu îl pui sub ocrotire,
Adăpost tu eşti mereu.

Îngerilor dai porunca,
Să-i păzească drumul greu,
Peste lei, peste năpârcă,
Ca să treacă el mereu.

Bunătatea dimineţii,
Numai tu vei rămânea,
Pentru inima ce bate,
Numai pentru slava ta.

Numai tu judeci dreptatea,
Să nu biruie cei răi,
Tu-i faci mici pe cei ce-s mândri,
Îi faci mari pe cei ai tăi.

Pe acei ce prigonirea,
Pregătesc... tu îi zdrobeşti,
Căci a ta este puterea,
Peste toate stăpâneşti.

Tu pui capăt strălucirii,
Ce mândrie poate da,
Căci Iisuse, strălucirea,
Este toată doar a ta.

Tu ridici pe cel ce cade,
Când povara-i este grea,
Și-i întinzi a Ta iubire,
Ca să poată a spera.

Tu ești pâinea pentru suflet,
Apa vie ce o dai,
Și în setea cea mai mare,
Numai tu ne saturai.

Tu cunoști adânc de inimii,
Gândul nerostit de om,
Și în taina suferinței,
Tu ne ești cerescul Domn.

Tu aprinzi lumina-n noapte,
Când cărarea nu se știe,
Și ne duci cu-a Ta blândețe,
Către veșnică făclie.

Tu ne dai nădejdea vie,
Când pierduți suntem în val,
Și ne scoți întotdeauna,
Cu puterea Ta la mal.

Slavă Ție pentru toate,
Pentru harul ce ni-l dai,
Căci prin Tine avem viață,
Drumul către sfântul Rai.
Amin