Mă poartă iar un val de gând
Spre Tine...
Printre măslini Te văd acum
Urcând spre mine.
În sufletu-mi mereu
Ți-aud sunând sandala.
În faţa Ta sunt eu:
Maria din Magdala.
Mulţime de păcate
Tăcut mă împresoară
Și fiecare clipă
E piatră ce doboară.
Spre Tine cu durere
Înalţ acum privirea:
Să mă loveşti, Rabuni,
Sau să-Ţi arăţi iubirea.
Tu taci, şi blând mă-nvălui
În mantia-Ţi de soare
Pe lutul meu c-un zâmbet
Și scris senin: — Iertare —
Sub ploaia bucuriei
Sunt ram greu de lumină.
Doar vântul înserării
Spre Tine cald mă-nclină.
Printre măslini
Te văd acum urcând spre mine.
Mă poartă iar un val de gând
Spre Tine...