Ca tine, mamă,
Am mâncat şi eu ce a rămas
Mai mult din mers,
Nu prea şedeam la masă în casʼ
Și m-am culcat în câte-un colţ
Fără aşternut, pe câte-un cojoc;

Dacă alţii au vrut să-mi ia înainte,
M-am dat la o parte, le-am făcut loc.
Ca şi ţie, ceilalţi
Mi se păreau mai frumoşi, mai înalţi
Şi parcă li se cuvenea
Tot ce găseam mai bun în calea mea;
Am împărţit,
Nimic n-am oprit.
De toate-am răbdat, dar n-am cerut
Și nu m-am văitat când m-a durut.
Cheltuiam repede şi agoniseam greu,
Aşa că am fost sărac mai mereu;
Când ziceam şi eu că a sosit vremea mea,
Dădeam peste altă belea
Şi tot aşa am dus-o din necaz în necaz
De parcă se ţineau după mine
Toţi ciulinii de pe izlaz.

Singura deosebire dintre noi
A fost că eu...
Deşi am învăţat mai mult decât tine...
Știam mai puţine.
Tu trăgeai mărăcinele de vârf la citit,
Eu, la socotit;
Imposibil să-nvăţ că unu şi cu unu fac doi,
Mi se părea că fac „noi“,
Iar unu fără unu,
Că lipseam de-acasʼ amândoi.

Şi fiindcă tot semănăm în aşa multe,
Hai să ne jucăm de-a ceva,
De-a oile pierdute;
Jocul e-aşa:
Eu caut oile
Cutreierând ploile,
Iar tu, între două zile senine
Mă cauţi pe mine
Și până isprăvim jocul
Domnul Isus poate vine.