Intrarea triumfală în Ierusalim,
Durere şi sublim,
Lacrimi împărăteşti şi osanale
Băteau la porţile sale.
Printre ramuri de palmier fluturate
Sângera inima lui Isus
Pentru răzvrătita cetate...
Covor de flori şi haine aşternute
Făceau cărarea
Gândurilor Sale durute.

Dinspre apus
În scânteieri de topaze,
Soarele-și trimitea spre templu
Ultimele raze,
Iar îngerul harului
De pe cetate aripile-şi strângea;
La porțile Ierusalimului Isus plângea...

E soare din nou către apus,
Ziua lumii, ziua mea aproape s-a dus.
În cele câteva clipe
Rămase întârziate,
Isus vrea să intre
În a inimii mele cetate.

Rup ramuri din al dragostei palmier
Ce mi-a crescut din Golgota pân' la cer
Și, Doamne, Ţi le-aştern în cale
Şi Te întâmpin cu osanale.

Ai plâns destul pentru inima mea;
Iată, i-am sfărâmat zăvoarele,
Porțile-s deschise:
Intră-n ea, Isuse!