Pe un drum cu pietre multe,
Pașii Lui se sfărâmau,
Fiecare piatră mică,
Răni în talpă îi lăsau.

Greutatea crucii grele,
Era foarte-apăsătoare,
Spinii fruntea îi străpunse,
Dar avea a Sa splendoare.

Urmele ce-au fost de sânge-n,
Urma Lui pe-acest pământ,
Îi strigau a Sa durere,
Cand urca cu noi în gând.

Trupu-i tremura ca varga,
Când în cuie îl băteau,
Ochii Lui cereau iertare,
Pentru cei ce-l răstigneau.

Fiecare lovitură,
Urme-adânci Lui i-au lăsat,
Dar n-a cunoscut El ura,
Doar iubea cu foc curat.

Se-auzea oftat, suspine,
Sub povara ce a dus,
Îi era străin păcatul,
Dar El îl plătea supus.

Cruce, lanțuri și durere,
Toate-atunci s-au adunat,
Când întreagă suferință,
O plătea nevinovat.

Când durerea cea mai mare,
Trupu-ntreg îi cuprindea,
Când El pentru lumea-ntreagă,
A Sa viață o jertfea.

Cu glas stins privea spre ceruri,
Ca să să fim noi mântuiți,
N-a privit 'napoi o clipă
Ca să fim astăzi sfințiți.

Pregătiți pentru vecia,
Dincolo de-acest război,
Unde pregătește Domnul,
Veșnicia pentru noi.
Amin