Când eram la strâmtorare,
Am văzut mâna Ta cea mare,
Am văzut lucrarea Ta cea sfântă,
Cum lucrează și tot ce e rău îndepărtează.

Să nu îmi pierd a mea viață,
Căci ce poate fi de folos un om mort?
Să pot vesti cât ești de minunat
Și cum mâna Tu Ți-ai întins,

De la moarte să pot scăpa.
Și pe cel ce dorea viața să-mi curme
Tu l-ai dat de rușine,
Căci orice plan ar avea
Tot spre slava Ta a lucrat.

Căci Tu îi cunoști planul
Și mâna Ta o întinzi
Să scapi de la moarte
Pe cel ce în Tine se încrede.

Eu îmi pun nădejdea în mâna Ta,
Te las pe Tine să-Ți faci lucrarea,
Iar de voi ajunge din nou la strâmtorare,
Eu știu căci Tu păzești a mea cărare.