Niciodată nu se stinge,
Dragostea lui Dumnezeu,
Focul ei e focul veșnic,
Care arde tot ce-i rău.

Niciodată nu sfârșește,
Bunătatea lui Hristos,
Celui care îl iubește,
Îi devine adăpost.

Și-ndurarea Lui cea mare,
Este fără de sfârșit,
Căci din Dumnezeu ce vine,
Totul este infinit.

Mila dar și-a Sa răbdare,
Zi de zi ne-a arătat,
Și tăcerea-n încercare,
Dumnezeu ne-a ascultat.

Niciodată nu sfârșește,
Îndurarea lui Isus,
Este lungă, este mare,
El nu stă nicicând ascuns.

Zorii zilei le răsare,
Pentru orice păcătos,
Să cunoască îndurarea,
Ce o are doar Hristos.

Harul Său nu se sfârșește,
Din belșug e revărsat,
Căci din El ce se revarsă,
Nu sfârșește niciodat.

Se apleacă spre ființa,
Care-l caută mereu,
Care-n inimă îl poartă,
Zi de zi pe Dumnezeu.

Niciodat nu-și părăsește,
Dumnezeu aleșii Săi,
El mereu îi izbăvește,
De-ntocmirea celor răi.

El își însoțește rodul,
Jertfei care a adus,
Scut îi este-ntotdeauna,
Căci puterea e Isus.
Amin