Mama
Alexandrina Tulics. Album Destine

referinte--copii


Își șterge lacrima,
rămasă,
de ieri sau mai demult,
decind ii plecase copiii de-acasă
și a rămas cu- acei
care lingă ea mai sunt,
săgeți, amintiri prin față îi trec,
copiii sunt mici, apoi, mari,
dar stringe la piept,
toate imaginile cu ei,
pe toți și-i adună
în al inimii pieptar:
unele-s plinse, altele vioaie,
zimbeste larg,
apoi fata-i se stringe,
de spate, se-ndoaie,
murmura nume de dor sfarimate,
poate vin azi sau la noapte…
se uită furiș pe ecran:
nu mi- au scris nici azi,
- ah, zăpada în greu
se-ndoaie pe ram,
vinturi cu vești din depărtări,
de războaie,
curg abundent,
de spate se-ndoaie,
se uită pe geam:
mâine va fi ceață…
mai ninge?
lacrimile i- au șters fața,
lasindu- i în urmă:
asteptarea, dulceața,
dorul de-ai ei, scumpii copii,
pe care- i acoperă
în rugi: oriunde ar fi.