Scrie în dreptul meu - salvat!

M-am îmbrăcat cu armura luptelor,
Pregătită pentru loviturile umbrelor.
Cerul înnorat aduce vești triste.
Doamne, poarta cerului deschide,
Lasă înțelepciune omului!
Lacrimi se deschid din ochii plini de ploi,
Plasa întunericul și-a aruncat.
Tu scrie în dreptul nostru - salvați,
Credința pulsează, nu se pierde în întuneric,
Luptăm să fim robul vrednic.

Urc dealul crucii tăcute,
Cu teamă și speranțe în șoapte.
Mă înfricoșează a lumii necredință,
Pustiul ei, amăgitoarea undă.
Mreaja întunericului a-tot ofilit,
Lacuri de lacrimi au secat.
Doar nuferii credinței strălucesc,
La geamul creștinilor, candele lucesc,
S-au unit în rugăciune, Te așteaptă în Vale.
Deșertăciunea cuprinde lumea cu vuiet mare.

Pe vatra pământului îngeri vegheatori,
Pentru izbânda creștinilor, ocrotitori.
În pământ și natură vuiet zbuciumat,
Întunericul, credința a îndepărtat.
Nori negrii se adună în furtuni și ploi,
Rugile în săgeți se ridică la nori.
În căușul mâinii mir stors din suferință,
Rugul credinței neîncetat fumegă.
Doamne, nu ne uita în văi adânci,
Frunze putrezite în ale lumii urâciuni.

Spălăm pleoapa ochilor înlăcrimați,
În zori cu roua florii de castani,
Să strălucească sfinte lumini,
În ochii tăi blânzi, sclipiri de zefiri.
Credința o țesem din mers,
Tivită-n așteptări cu flori de cais.
Ne pregătim pentru întâmpinare,
Aleșii Tăi, să Te vedem venind pe zare,
Căci lupta aici jos a fost grea pe cale,
Doamne, deschide-ne ușa vieții viitoare!


Alghero/28/02/2026