De ce, Doamne? ...

De ce, Doamne
Sunt dimineți cu zori senini,
Altele cu nori și furtuni
Suflet plecat, smerit,
Privirea cu adânc tăcut?
Un tremur trist în geană,
În inimă, bătăi de teamă.
Cer zi cu cer senin și pace,
Drumul spre cristaline izvoare,
Să beau un strop de vindecare.

Zilnic mă frâng durerile.
Cerul parcă mi se ascunde,
Ruga tristă ascunsă-n credință,
Așteaptă minunata dimineață.
Pelerina nădejdii mă învăluie,
Dor de zor senin și pace.
Salvarea la apele-limane,
Aprins-am dorul venirii Tale.
Binecuvântează-mi pământul,
Trupul obosit... lutul.

Livada mea să înmugurească,
Seva divină să-i dea viață.
Flori și roade bogate în soare,
Dimineața înrourată în culoare.
Credința, abur, parfum de cais,
În dimineți acopăr altarul de sus.
Aștept să vii, de ce amâni?
În fereastra sufletului ard lumini,
Pe poteci de dor... dureri.

Am adunat roade bogate,
Am împodobit altare.
Flămândă după ocrotirea Ta,
Strâng în brațe cu drag crucea.
Eu, fiul rătăcit mă întorc iară,
Râvnesc veșmântul de mireasă,
Privind spre cer cu nesaț,
Agățată de al Tău braț.
Risipește teama din mine,
Ca fulgul de omăt în soare.

Vreau veșmânt brodat cu smarald,
Inelul cu piatra de jad,
Iertarea primită în dar,
Urc treptele spre cer cu dor.
Lupt cu viața pământească,
Vreau moștenirea cerească.
Grăbește Doamne, a Ta venire,
Arde în noi dor de veșnicie.
Grele sunt zilele pe pământ,
Jale în al creștinilor cânt.
De ce nu vii, de ce amâni?
Te așteaptă cu drag ai Tăi creștini!


Alghero14/02/2026