Scrie în dreptul nostu- salvat.

M-am îmbăcat cu armura luptelor,
Pregătită pentru loviturile umbrelor.
Cerul înnorat aduce vrești triste.
Doamne, poarta cerului deschide,
Lasă înțelepciune omului.
Lacrimi se deschid din ochi plini de ploi,
Plasa întunericul și-a aruncat.
Tu scrie în dreptul nostru - salvat,
Credința pulsează, nu se pierde în întuneric,
Luptăm să fim robul vrednic.

Urc dealul crucii tăcute,
Cu teamă și sperante în șoapte,
Ne înfricoșează a lumii necredință,
Pustiul ei, amăgitoarea undă.
Mreaja întunericului atot ofilit,
Lacuri de lacrimi au secat.
Doar nuferii credinței strălucesc,
La geamul creștinilor candele lucesc,
S-au unit în rugăciune, te așteaptă în Vale.
Deșertăcinea cuprinde lumea cu vuiet mare.

Pe vatra pamantului îngeri vegheatoti,
Pentru izbânda creștinilor ocrotitori.
În pământ și natură vuiet zbuciumat,
Întunericul credința a îndepărtat.
Nori negri se adună în furtuni și ploi,
Rugile în săgeți se ridică la nori.
În căușul mâini mir stors din suferință,
Rugul credinței neâncetat fumegă.
Doamne, nu ne uita în vai adânci,
Frunze putrezite în a lumii urâciuni.

Spălăm pleoapa ochilor înlăcrimați,
În zor cu roua flori de castani,
Să strălucească sfinte lumini,
În ochi tăi blânzi sclipiri de zefiri.
Credința o țesem din mers,
Tivită-n așteptări cu flori de cais.
Ne pregătim pentru întâmpinare,
Aleși tăi să te vedem venind pe zare,
Căci lupta aici jos a fost grea pe cale,
Doamne, deschide-ne ușa vieți viitoare.


Alghero/28/02/2026