Văd cum totul în jurul meu
Nu mai este cum a fost.
Văd fiecare suferință adunată
De toți cei ce nu-L au pe Dumnezeu ca Tată.

Văd cum lumea se năruie
Și merge din rău în mai rău.
Au uitat de Creator
Și se închină idolilor.

Au sărbători care de mai de care,
Chiar și iadul îl sărbătoresc
Ca pe o binecuvântare,
Își pun copiii pe altarul lor.

Închinați idolilor și celor morți,
Blestemă și înjură pe Creator
Și mulțumesc demonilor.
Au uitat că există un Judecător.

Mii de creștini merg pas la pas cu ei,
Sărbătoresc ale lor sărbători
Ce nu sunt pe placul lui Dumnezeu
Și se pierd în ale lumii văi.

În ochii lor se văd
Văpătaile cuptorului arzător
Ce așteaptă să fie aprinse
De sufletul lor,

Ce amăgit a fost
De șarpele înșelător
Ce le-a promis un drum ușor,
Fără piedici și câștigător.

Dar amar se înșală,
Mergând pe calea înșelătoare.
De-ar ști cât e prețul,
S-ar întoarce oare?

De-ar ști că sufletul lor
Pentru vecie va fi în cuptor,
În văpaia focului arzător,
În chinuri și-n dureri
Ce în veci nu pier.