Tu ești a mea speranță
Din zorii tinereții
Până la apusul vieții.
Tu ești la cârma corabiei
Ce mă duce la marele liman,
Pe malul râului Iordan.

Tu ești a mea tărie
În noaptea cea grea,
Când vrăjmașul caută
A mea viață să o curme,
Să nu mai pot lăuda
A Ta minune ce ai făcut în viața mea.

Tu ești al meu adăpost
Când furtuna asupra mea se abate
Și negri nori mari în zare se ivesc,
Să mă oprească din a mea alergare,
Cuvântul Tău să ajungă mai departe
Și timpul să-l irosesc.

Tu ești al meu Mântuitor
Și în Tine eu mă încred,
Căci nimeni nu-mi vine în ajutor
Când sunt căzut jos.
Doar Tu mă ridici cu braț puternic
Și îmi șoptești: „Eu sunt aici, nu te voi părăsi în veci.”