Când inima plânge

Într-o cameră mică și tăcută,
O fetiță plânge în șoaptă,
Iar nopțile i se par mai lungi,
Speranța din inimă i s-a topit.

Privește printre geamurile reci,
Cum zăpada viscolește pe stradă,
Dar ea își strânge dorul în piept
Și lacrimile nu i se mai opresc.

Îi lipsește o mână de mamă,
Un glas ce spune: „Nu-ți fie frică!”,
O îmbrățișare care să-i aline
Durerea ce-n suflet i se ridică.

Și într-o seară de iarnă târzie,
Când totul părea prea greu,
Îl cheamă în șoaptă pe Isus:
„Doamne, dacă exiști, ajută-mă Tu!”

Și atunci, în adâncul inimii,
O pace blândă o atinge ușor,
Și simte că nu mai este singură,
Isus e aproape, o strigă pe nume.

„Te-am văzut plângând în taină,
Eu ți-am auzit suspinul mic,
Nu te-am lăsat nicio clipă,
Chiar dacă totul părea pierdut.

Eu sunt Isus, Prietenul tău,
Rămân aproape orice-ar fi,
În brațele Mele e siguranță
Și niciodată nu te voi părăsi.”

Și lacrimile încet i se opresc,
Iar chipul i se luminează ușor,
Căci unde este Isus prezent,
Frica nu mai rămâne stăpână.

În inimioara ei se naște
O bucurie nemaiîntâlnită:
Nu mai este singurătate
Când Isus îți este aproape.

04.07. 2018, Londra