Un ghiocel a răsărit de sub zăpada rece...
Încă câteva zile... și iarna rece trece.
Fluturii vor zbura pe câmpurile înverzite...
Privirile oamenilor, de multe ori, rămân triste.

Copilăria trece, devii curând părinte
Și nu știi ce aduce ziua cea de mâine.
De aceea, fii cu luare-aminte
La ce Creatorul universului te sfătuiește.

Ai venit pe lume, ai primit un frumos nume.
Ai citit din Biblie... dar te-a lăsat rece.
Crezi în inima ta, că este doar o poveste
Și îți trăiești viața, într-o mare nepăsare.

Cimitirele sunt pline cu oameni ca și tine,
În ziua de apoi, se vor ridica din morminte
Și vor constata cu durere, că este înviere...
Este o judecată, unde se va judeca fiecare faptă.

Oprește-te doar o clipă... privește în oglindă.
Vezi? Nu mai ești o adolescentă cu genunchii juliti,
Ai devenit mămică... peste câțiva ani poate și bunică,
Dar inima-ți rănită, îți bate acum tristă.

Da! Creatorul îți vorbește, să fii cu luare-aminte
La tot ce, in sala asta, din Cuvântul Meu se vorbește.
Nu... nu, nu sunt cuvinte desprinse dintr-o poveste.
Sunt cuvinte alese, cu foarte mare greutate.

Acum, te zăresc pe tine, dragul meu amice...
Tu îți cunoști viața, știi de câte ori, ți-ai supărat nevasta
Trebuie să o iubești, în dragoste să o povățuiești.
Brațul tău puternic... folosește-l cu hărnicie să lucrezi.

Nevasta ta, de multe ori cu mâncare caldă te-a așteptat
Nu te mai întoarce acasă, cu buzunarele goale.
Copiii tăi, te așteaptă, să le devii din nou tată.
Care, dulapurile din bucătărie cu hrană le încarcă.

Te doare că îți vorbesc? Viața în public ți-o povestesc?
Să știi că mult te iubesc... știu, deseori suferi și oftezi.
Familia ta, să fie pentru tine margăritarul cel mai de preț.
Acolo să fie locul, unde banii să ții și investești.

Mângâie-ți copiii... sărută-i pe frunte, du-i nevestei tale câte o floare.
Dar, hai să mergem mai departe, cu a vieții tale poveste
Ai privit în jur, ai așteptat o mână caldă, să ți se pună pe umăr
Descurajarea te-a lovit... așa că ai mai trecut pe la câte un birt,

Ai crezut doar, cu un pahar de spirt, poți durerea să ți-o alini?
Oooo! ! iubite călător... aș vrea să bei apă din adevăratul Izvor.
Atunci din inima ta vor curge râuri de apă vie...
Atunci cei din jur, te vor privi cu multă uimire.

De ce pe fața ta, se vede atâta pace și bucurie?
Vreau să lucrez în familia ta, chiar din această clipă.
Vreau ca-n familia ta, să se simtă miros de primăvară.
Vreau să-ți iert păcatele, care de mult timp te apasă.

Vreau să te văd, săltând de bucurie, ca cerbul pe câmpie
În cer e bucurie, când un păcătos, se predă sincer Mie
V-am vorbit aceste cuvinte, cu o inimă de Tată
Care vă așteaptă, să intrați pe strâmtă-Mi poartă.

03.11. 2019 Londra