Calea a fost mult largită?
Nu, calea a fost părăsită,
Când iubim plăceri de-o clipă.
Am ajuns să ne lăudăm,

Când Biblia în mână o purtăm,
Să părem că suntem creștini,
Banii, pe haine luxoase, îi cheltuim,
Pe săraci nu-i mai zărim.

Bani de pâine nu le oferim,
În mașinile noastre nu-i primim,
Doar cu buzele, mărturisim
Că pe Domnul Isus Îl iubim.

Pe cei fără adăpost îi lăsăm în frig,
"În casele noastre, cum să-i primim?
Pe acești neânsemnați musafiri",
Pentru care Domnul s-a jertfit.

Am ajuns creștini lumești,
Și îi privim cu dispreț,
Pe cei cu haine murdare pe ei,
Dar, să știți, că Domnul vede.

Viața noastră, neschimbată,
De vechea fire alimentată,
Haideti, frații mei, iubiți,
Cu adevărat, să ne pocăim.

Pe genunchi să ne plecăm,
Pe Domnul să-L implorăm,
Ca să ierte a noastră vină,
Iubind doar plăceri de-o clipă.

"Ne-am lipit inima de lume,
Și am uitat a Ta promisiune,
Că în cer Tu ne vei duce,
Vrem acum să ne smerim.

Cu genunchii, podeaua s-o lovim,
Tu ne vezi acum, Părinte,
Ochii de lacrimi ni se umple,
Fața ni se umple de rușine.

Doamne, Tu ne mai poți ierta?
Vrem calea îngustă a urma,
Care sigur duce în Împărăția Ta,
Așa cum ne învață Scriptura".

2018 Londra