Viața mea e tristă, plâng mereu
Sunt doar o fetiță și caut mereu,
O mămică blândă să mă alinte
Să mă iubească, să-mi aline dorul.

Doresc să fiu iubită și înțeleasă,
Să nu fiu singură, să fiu apreciată.
Dar în fața mea e doar ceață deasă,
Oare la școală voi fi înțeleasă?

Văd copiii cum se joacă pe stradă
Fără grijă pentru ziua de mâine.
Uneori îi aud cântând cu veselie,
Iar eu plâng în taină singură, tristă.

Părinții lor, sunt oameni foarte buni,
Mi-au vorbit de un Isus, coborât de Cer.
El pe copii îi iubește, nu-i lasă flămânzi,
Își face timp pentru copiii triști, neînțeleși.

Vreau să simt iubirea Lui nemărginită,
Am început să-I vorbesc cu un glas stins,
Să-I spun durerea ce o port în inimă și-ngând,
Și atunci, am auzit un glas clar și blând:

“Când tu ai început să-mi vorbești,
Am auzit chemarea ta, draga mea.
Știu toate grijile și lacrimile tale,
Să știi că Eu te iubesc și te ocrotesc.

Văd cum te frămânți și plângi în taină
Când la mama ta te gândești cu dor.
Eu sunt Părintele tău ceresc, protector,
Te voi proteja și alina în orice necaz.”

Inima îmi este umplută de bucurie,
Ascult glasul Lui, plin de o iubire vie.
Nu mai sunt singură, știu că El există,
Și când vreau, pot vorbi cu El fără frică.

Nimeni nu mi-a mai vorbit așa vreodată,
O lacrimă-mi curge, inima-mi e încântată.
Domnul Isus mi-a vorbit cu iubire curată,
În fiecare zi mă simt valoroasă și ocrotită.

04.07. 2018 Londra