Atâtea porți închise au fost pentru Isus...
Oh, cine să-L primească pe Cel venit de Sus? ...
Era noapte... și totuși, nimeni nu s-a găsit
Să Îi deschidă ușa Celui din cer sosit! ...
Numai un grajd fusese pentru drumeți deschis:
Acol' născu Maria pe Pruncul cel promis.
Acolo, într-o iesle, Iosif l-a așezat
Pe Cel ce coborât-a în lumea de păcat
Ca să ne mântuiască și să ne dea speranță
Iar dincolo de moarte, o veșnică viață!
*
Și azi sunt porți închise pentru Isus Hristos...
Din nou i se oferă grajdul sărăcăcios. .
Și chiar de jos în lume nu se mai întrupează,
La porți închise bate prin Duhul Său o rază!
Istoria se repetă, puțini Îi vor deschide. .
El intră doar în grajduri, în inimile simple!
Căci mai degrab' va trece cămila printr-un ac
Decat s-ajungă-n ceruri, sus, omul cel bogat. .
Ca el aidoma mulți sunt, n-au treabă cu Hristos
Cei ce precum păgânii trăiesc fără folos. .
Că-n rând cu ei serbează un obicei păgân,
Pe când fără de Domnul în inimă rămân. .
Și iarăși, prin spitale, ajunge-vor la pat
Și anu-acesta, oameni ce se vor fi-mbuibat! . .
Și vor mai fi și oameni care de la serbare
Vor fi duși pe la clinici de dezalcoolizare...
Aceasta-i sărbătoarea în cinstea lui Hristos? ...
O, nu, ci e serbarea omului păcătos.
A zeului ce n-are nici viață, nici suflare...
În cinstea lui păgânii vor ridica pahare...
*
O, voi aceia care pe Domnul L-ați primit
În inimi și în case, să știți că n-ați greșit!
Căci Cel pe care astăzi voi Îl sărbătoriți
Și Cel pe care astăzi în cânturi Îl măriți,
Se va întoarce iarăși, însă numai pe nori
Pentru aceia care din El fac sărbători!
Pentru aceia care-i slujesc pân' la sfârșit,
Hristos, Pruncul din iesle, Cel ce ne-a mântuit,
A pregătit în ceruri locașuri minunate
Ce-n pământești cuvinte nu pot a fi redate!
De-n inimă și-n casă tu nu-L ai pe Hristos,
Primește-L cu grăbire, să-ți fie de folos!
Căci dacă nu ești gata, aici jos vei rămâne
Cu cei ce azi se-mbuibă la mesele păgâne!