. DIMINEAȚĂ DE IARNĂ
Frumos e satul iarna când altul îl îmbracă,
E liniște deplină, începe să îmi placă,
Copiii încă dorm, doar soarele răsare,
Sunt singură pe drum, e vreme de întrebare...

E vremea cercetării, gerul a fost puternic,
A înghețat zăpada ce scârțâie temeinic,
Natura pare moartă, dar totuși este vie,
E timp de cercetare, nu de melancolie.

Chiar dacă este frig, în suflet vreau căldură,
Căci inima de îngheață, e prinsă bine-n ură,
Doresc să fiu fierbinte, să fiu un vas ales,
Aș vrea să înțeleagă și cel ce n-a înțeles.

Chiar e frumoasă iarna, nu te lăsa înghețat,
Da, sufletul nu îngheață la cer de ai strigat,
Omătul este aspru, pământul încălzește,
La fel e rugăciunea, ce-i rău desțelenește.
Emilia Dinescu