Esti o frunza purtata de vant,
Nu ai voce, nu ai cant.
Esti ingenunchiata si plangi,
Te gandesti la ploaie si vant.

Astepti Soarele sa rasara.
Esti trantita la pamant, uscata,
Astepti o mana de salvare,
Nu mai vezi nici o scapare.

Apele mari te-au impresurat,
Nu ai pace, nu ai grai.
Vantul rece sufla peste tine,
Te simti zdrobita fara valoare.

Astepti o zi de sarbatoare.
Esti ca o floare trecatoare,
Cu petalele in jos lasate,
Radacinile iti sunt uscate.

Nu te hranesti din Sfanta Carte,
Zilele, ti se par lungi si reci.
Uneori, vrei din viata sa treci,
Dar in inima simti dureri.

Nu stii vesnicia unde ai s-o petreci,
Te plimbi singura pe poteci,
Privesti spre cer si lacrimezi:
Cum ai putut sa gresesti?

Ai fost o floare cu petale pretioase,
Tu, cantai ca o ciocarlie in adunare.
De multe ori te zdrobeai in rugaciune,
Tu ii incurajai pe cei descurajati.

Acum ai privirea pierduta,
Fugi de frati si de Lumina.
De ce, draga mea surioare?
Tu zburdai ca o caprioara.

Tu cantai ca o vioara
De Stapanul ei acordata.
Te simti fara valoare si parasita,
Dar te rog, asculta-ma o clipa.

Domnul te primeste sub a Lui aripa,
Nu mai plange, draga surioara.
Zilele cu ploi si ceata au disparut,
Acum esti in bratele Lui Isus.

El te va ridica dincolo de nori,
Acolo sus ti-a pregatit un loc.
Zambeste, draga mea surioara,
Tu nu mai ai nici o povara.

Acum te bucuri de pasarile ce zboara,
De copacii inalti ce te-nconjoara.
Esti asezata pe Stanca si privesti
La florile ce in gradina infloresc.

Te bucuri de parfumul lor,
Acum canti ca o vioara,
De Stapanul ei din nou acordata.
Domnul te priveste si lacrimeaza.

A asteptat demult sa te prabusesti,
Pacatul in fata Lui sa ti-l marturisesti.
El te intelege si te-a iertat
De aceea prin versuri ti s-a adresat.

02.05. 2019 23:55 Londra