TĂCEREA CARE A ȚIPAT ÎN MINE
Tăcerea care a țipat în mine am purtat-o ani, ca un palton murdar,
Mă ascundeam în versuri, mă ascundeam în rime, iar și iar,
O ardere profundă simțeam zilnic în pas, o teamă de nescris,
Tăcerea care a țipat în mine, azi nu mai e, e vis.

Tăcerea care a țipat în mine a săpat adânc, s-a transformat în abis,
De n-ar curge o lacrimă rebelă, m-aș ruga să fie un vis,
Cerșesc eliberare, în rugăciune cad, cu Dumnezeu vorbesc,
Tăcerea care a țipat în mine, doar cu ajutorul Lui mai pot să o opresc.

Tăcerea care a țipat în mine m-a transformat, chiar dacă a durut,
Abisul vreau să-l umplu, nu cu orice, doar cu ceva plăcut,
Să ard doar pentru Adevăr, o lacrimă să vărs de bucurie,
Tăcerea care a țipat în mine, o las în urmă, nu prea departe, lecție să-mi fie.
Emilia Dinescu