TOAMNA, LOCUL UNDE TĂCERILE PRIND RĂDĂCINI
Toamna, locul unde tăcerile prin rădăcini,
Înalți o rugăciune și sincer de închini,
Aduci o mulțumire, ai creștere în suflet,
Un freamăt de iubire găsești în al tău umblet.

Când pe pământ e frig, în suflet am căldură,
Am o dorință mare, să nu mai fie ură,
Cu calm înalț o rugă, tăcerile vorbesc,
Prind rădăcini cuvinte, chiar dacă nu rostesc.

Un freamăt este glasul umil al unei frunze,
Cu calm rostesc o rugă, din suflet, nu din buze,
Dorința mea fierbinte e slavă să-ți aduc,
Cât pe pământ am viață și până o să mă duc.
Emilia Dinescu