GÂNDURI...
E toamnă, cade frunza și bruma o grăbește,
Pământul îl îmbracă, de frig îl ocrotește,
O frunză este o frunză, nu-i fără importanță,
Așa este și omul, cât este-n astă viață.

E liniște deplină, frunza s-a ofilit,
A fost o vară lungă și rostul și-a împlinit,
Dar asta nu înseamnă că nu mai e utilă,
Așa este și omul, nu-i timp de plâns de milă.

Un fum ne este viața, ușor se risipește,
Dar omul ce trăiește, el viața o iubește,
De multe ori el poartă tăceri fără cuvinte,
De multe ori vorbește cu ochii, ține minte.

Fi om și înțelege al vieții rost și al vorbei,
Nu risipi o clipă, distruge rostul vrajbei,
Curând e toamna vieții, tăceri fără de glas,
De multe ori vorbesc, spun tot ce a rămas.
Emilia Dinescu