DOI ARICI
Pare ridicol, dar vreau ca să vorbesc
De doi arici pe care îi zăresc
Seara-n grădină, s-au învățat și vin,
Mănâncă cu pisica și beau apă, puțin.

Un foșnet se aude și ghimpii îi zăresc,
Mă uit atent când frunzele foșnesc,
Stau în tăcere, îi aștept să vină
Pe înserat, eu stau doar în grădină.

Ei se privesc și parcă ar vorbi, un dialog imaginar,
Ca o surpriză-mi vine-n minte iar,
Dialog mut între doi arici, zâmbesc,
Aș vrea să-i înțeleg cam ce gândesc.
Emilia Dinescu