TĂCEREA SE ASCUNDE ÎN ZORI
Tăcerea se ascunde în zori, mă trezesc bucuroasă s-ascult,
O rugăciune înălțată din suflet când încă nu este tumult,
Un freamăt se aude în mine, mă simt că-s abis, mă simt goală,
Dar totuși nu cad, stau în rugă, Cineva mă ridică din boală.

Am o dorință fierbinte, doar cerul o știe și eu,
Căci sufletul vorbește doar șoapte, șoptește cu Dumnezeu,
O adiere e semnul că Domnul aude ce eu nu rostesc,
Tăcerea se ascunde în zori, și totuși prin tăcere vorbesc.
Emilia Dinescu