ZORII NE PRIVESC ÎN TĂCERE
Zorii ne privesc în tăcere, ecou de suspin și durere,
Ne stingem ușor și murim, nu e secret, nu-i putere,
Suntem vase slabe și atât, lut pieritor, numai tină,
În noi este doar rău și murdar, suntem trupuri pline de vină.

Ne ascundem de dor, dar ne prinde, e greu de ascuns,
Nu există umbrelă perfectă, dar cauți răspuns,
Fiori te cuprind și te temi de durere, de chin,
Zorii te privesc în tăcere, iar tu îți transformi rugăciunea-n suspin.
Emilia Dinescu