FOȘNETUL SERII ALBASTRE
Orice încercare de a îngropa trecutul,
Pare a fi eșec, de azi îngrop urâtul,
Păstrez că amintire fiori de dor, ca umbră
A tot ce va veni, îngrop viața cea sumbră,
Îngrop ce m-a rănit, îngrop pentru vecie,
Doresc doar un ecou, ecou de bucurie
A vieții viitoare, e noapte, nu mi-e frică,
Seninul serii albastre nimeni nu îl mai strică,
Eu merg tot înainte, nu-s singură în luptă,
Hristos este cu mine, durerea e întreruptă,
Eu am făgăduința, e pură și reală,
Am îngropat trecutul, am viața ideală.
Emilia Dinescu