TĂCERI DE SEPTEMBRIE
Azi stau pe bancă în parc, mă bucur de natură,
Simt calda adiere, a vântului măsură,
Fiori de toamnă rece, dar soarele învinge,
E toamnă, o știu bine, natura ne convinge.

O să îmi fie dor de vara călduroasă,
Dar astăzi e frumos, este o zi frumoasă,
Simt o dorință sfântă și vreau să-i mulțumesc
Lui Dumnezeu din ceruri de ziua ce o trăiesc.

Aplec capul în rugă și în tăcere strig,
Mă bucur de căldură, mă tem puțin de frig,
Nu frigul din natură ci frigul sufletesc
Mă sperie profund, nu vreau să-l întâlnesc.

E liniște profundă, e timp de cugetat,
Stau și-n a mea tăcere o rugă am înălțat,
Ca toamna cea bogată aș vrea să fiu și eu,
Cer ploaia Ta târzie, o, sfinte, Dumnezeu.
Emilia Dinescu