DE-AȘ FI CREION
Aș vrea să fiu un creion rătăcit într-o tabără de poezie,
Al meu cărbune aș vrea să se consume în a scrie,
A scrie despre aventură, despre dor, durere,
De-aș fi creion în tabără mi-aș consuma si ultima putere,
Să scriu despre frumos, despre credință, despre Dumnezeu.
Nu sunt creion, sunt simplu om, dar scriu mereu,
Găsesc o rătăcire, un zâmbet, le amestec în călimară,
Și scriu mereu, în gândul meu, versul nu are cum să piară.
Nu sunt creion, nu sunt plecată nici în tabăra de poezie,
Dar scriu, trăiesc prin rime, mă bucur ca de o scurtă fantezie.
Emilia Dinescu