SUNT MÂNDRĂ DE BĂIEȚII MEI
De ce sunt mândră de băieții mei? ! ...
Ei sunt stâlpul meu, ei sunt puterea mea,
Au fost și sunt, ei mă susțin când viața este grea.
Vă dau exemple, numai câteva
Apoi de aveți ceva de spus, cuvântul vă voi da,
Dar vă asigur, dreptate îmi veți da...

Era micuț, putere nu avea,
Dar puiul meu cel mare mereu cu el lupta,
Scotea apă din puț, găleata era grea,
Dar nu ofta, grădina o uda,
Sau apă îmi căra când eu spălam,
Îmi era milă, căci era firav,
Dar era puiul meu, era grozav.

Când sufeream, cu brațele micuțe, mereu mă mângâia,
Al doilea băiat mereu mă încuraja,
Vedea că nu mănânc, cu mâna-i mă hrănea,
Curajul lui, putere îmi dădea
Să lupt, căci luptă trebuia să fie viața mea.

Era micuț, în inocența lui mi-a fost putere,
A înțeles ce-i suferința, a purtat durere,
Dar a înțeles că sunt și oameni buni și minunați,
Atunci când în impas și greu n-am fost lăsați.

Să vă vorbesc și de prezent, trecutul e trecut,
A fost demult, chiar dacă multe au durut,
Dar în prezent băieții mi-au fost brațe în durere,
M-au susținut și ei mi-au dat putere.

Nu pot să uit, nicicând nu voi uita,
Deși era cu prietenii, băiatul mă întreba,
De vreau să mă hrănească, ca să mănânc ceva...
Băiatul meu cel mare așa m-a susținut,
Atunci când eram jos și groaznic am căzut,
El m-a încurajat, a fost puterea mea
Și am uitat de tot, nimic nu mă durea.

Când dorul e puternic și aștepți să te întâlnești,
Eu slabă sunt din fire, ce spun nu sunt povești,
Picioarele mi s-au muiat, băiatul a venit în fața mea,
Nu m-a lăsat să cad, m-a susținut, a fost puterea mea.

A fost un timp de încercare, un timp mai dificil,
Băiatul meu a fost mereu cu mine, mi-a fost mâini,
M-a ajutat, deși n-a fost ușor, nu a cârtit,
El mi-a fost stâlp și este stâlp... Nu vă mai zic...

Sunt mândră de băieții mei, cu ei, eu mă mândresc,
Ei sunt puterea mea, la Dumnezeu cerșesc,
Să am puterea lor cu mine-n veșnicie,
E singura dorință... căci eu nu am o mie,
Doresc doar veșnicia pentru ei,
Ei sunt puterea mea, ei sunt băieții mei.
Emilia Dinescu