REFLEXIE... REFLECȚIE...
Luna sfâșie cortina timpului cu e ei reflexie în lacul albăstrui,
Privesc în oglindire, cu temere, ascuns de lună și de mine, la umbra nucului,
În inimă port teamă, ca în lumina lunii mă tem să nu găsesc un om necunoscut,
Nu mă cunosc pe mine, stau la lumina lunii, să văd când m-am pierdut.
Cu temere privesc în jurul meu, ascuns de un trecut ce nu îl recunosc,
Aștept un viitor, din inimă aștept și sper ca într-o reflexie să mă cunosc,
Să mă accept așa cum sunt, căci luna sfâșie cortina timpului,
Rămân doar eu, un călător, nu sunt al nimănui, dar vreau să fiu al Tatălui.
Emilia Dinescu