CONSTATARE
Este timpul de pe urmă și cu toți ne-am răcit,
Cu lacrimi și cu durere, azi în rugă am venit,
Nu știu ce se întâmplă, Doamne, este timpul de pe urmă,
Mă doare când văd răceală, egoism în a Ta turmă.

Suntem plini de noi și nimeni nu ne poate zdruncina,
Lovim des în rugăciune, fără a ne însărcina,
Să facem noi o schimbare, eul este vinovat,
Este timpul de pe urmă, omule, nu te-ai schimbat! ! ! ...

Vrei să fi hrănit cu lapte, nu îți place hrana tare,
Ai uitat să fi lumină, ai uitat ca să fi sare,
Privești paiul ce îl poartă azi în ochi fratele tău,
Nu se vede a ta bârnă, nu se vede al tău rău.

Nu mai există iubire, este numai falsitate,
Parșivism și multă ură, nu mai există dreptate,
Este timpul de pe urmă, ce se întâmplă cu noi,
Oare unde o să ajungem, parcă suntem în război.

Nu mai este bunătate, nici răbdare nu avem,
Nu vedem pe cel de alături, doar pe noi, noi ne vedem,
Este timpul de pe urmă, să postim, să ne rugăm,
Noi suntem din a Ta turmă, lângă Tine vrem să stăm.
Emilia Dinescu