În ieslea-n care s-a născut,
Isus... găsim lumină,
Căci s-a născut să fie pus,
Pe cruce fără vină.

Cu El o veste aducea,
Acea de mântuire,
Pe crucea de la Golgota,
Murind plin de iubire.

Sub steaua cea din Betleem,
Dintr-o fecioară sfântă,
Salvarea noastră se năștea,
Și astăzi ne încântă.

Alinul Său alinător,
Și azi dă mângâiere,
El este-un viu Mângâietor,
Ce-i plin doar de putere.

Sub groaza care-L aștepta,
Născut era Mesia,
Să moară pe o cruce grea,
S-aducă veșnicia.

În urmă slava a lăsat,
Când alegea să vină,
Să moară pentru-al meu păcat,
În chinuri... fără vină.

De-atunci vestită-i pe pământ,
O veste ce odată,
Născută-n iesle ea era,
Din dragostea curată.

Aduse viață pe pământ,
Și nouă mântuire,
Din bunătatea ce-o purta,
Chiar și-n a Sa privire.

În ieslea-n care-a coborât,
Purtând a noastră vină,
Născut era un Dumnezeu,
Lăsând slava divină.

Și azi e viu, e-adevărat,
Mai scoate din pieire,
Ființele... ca să le dea,
Cereasca mântuire.
Amin