Deschideţi, deschideţi zăgazurile toate!
Hristos vă ştie frământarea!
El singurul vă ştie şi cunoaşte,
Şi El vă poate ridica povara!

O, până când la ceruri să n-ajungă
Durerea sufletului nevăzută?
Daţi drumul lacrimii să curgă,
Strigarea ei să nu rămână mută!

Deschideţi, deschideţi izvoarele-aste,
Şi nu fugiţi departe de Hristos!
Căci pentru El sunt cunoscute toate!
Să vă ascundeţi este de prisos!

Şi unde aţi putea fugi departe
De ochiul Său a-toate iubitor?
Deschideţi astăzi, astăzi se mai poate,
Izvoarele de lacrimi şi de dor! ...

De ce mereu cu buze încleștate
Să 'năbuşiţi chemarea crucii Lui? !
Căci astă lume-aruncă-n groapă toate,
Şi nu dă fericirea nimănui!

Deschideţi, deschideţi poarta suferinţei,
Daţi drumul rugăciunii ca să zboare!
Lăsaţi în suflet slava biruinţei,
Cântaţi, cântaţi iubirea Lui cea mare!