NU ȘTIU CUM VĂ SIMȚIȚI ÎN CAMERA DE SUS
Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Aici, mereu mă așteaptă iubitul meu, Isus,
Probleme am destule, simt multă suferință,
În camera de sus eu simt că am credință.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Aici, eu las povara, iau pacea Lui Isus,
E pacea Lui divină și simt cum mă inundă,
Mă bucur, cu Isus timpul parcă-i secundă.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Eu știu că este har, nimic bun n-am adus,
Cu listele eu vin și sufăr când citesc,
Dar cred în Dumnezeu, pe El, eu îl slăvesc.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Dar eu vă simt aproape, în inimă v-am pus,
Mă rog și pentru voi, familia lărgită,
Voi sunteți pentru mine familia iubită.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Dar eu când stau în rugă, găsesc multe de spus,
Nu știu dacă greșesc, dar știu că îmi doresc,
Prin versuri și prin rime doar bine să vorbesc.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Dar eu vă spun din suflet că este de nespus,
Eu nu găsesc cuvinte, să scriu exact ce simt,
În dreptul tuturor la fel, parcă presimt.

Nu știu cum vă simțiți în camera de sus,
Dar este locul sfânt și Dumnezeu ne-a pus,
Nu este doar un lanț de rugă și atât,
E locul chiar din cer, parcă e locul sfânt.
Emilia Dinescu