Împărăția celor mici

Împărăția celor mici este locul unde Dumnezeu îi primește cu bucurie pe oamenii care nu se cred mari sau perfecti. Isus arată acest lucru atunci când pune un copil în mijlocul ucenicilor și spune că așa trebuie să fie cei care vor să intre în Împărăție: sinceri, curați, fără mândrie și fără pretenții.
Cei mici nu sunt neapărat copii, ci toți cei care au o inimă care nu se umflă. Sunt oamenii care nu se laudă cu ce au sau cu ce pot, care nu încearcă să impresioneze, ci își recunosc limitele și știu că au nevoie de Dumnezeu. Ei nu vin înaintea Lui cu „merite”, ci cu sinceritate.
În lumea noastră, pare normal să fii apreciat când ești puternic, influent sau plin de succes. Însă în Împărăția lui Dumnezeu, ordinea se schimbă: cei care se pun pe ultimul loc sunt primiți pe primul. Tocmai pentru că nu își fac reclamă, pentru că nu se cred stăpâni pe viața lor, inima lor rămâne liberă pentru Dumnezeu.
„Cei mici” sunt cei care știu să spună: „Doamne, nu mă descurc singur.” Și nu o spun din slăbiciune, ci din încredere. Ei sunt cei care știu să fie recunoscători pentru lucruri simple și care nu se ridică deasupra altora.
Împărăția celor mici este, în fond, împărăția în care oamenii nu se luptă să fie mari, ci se străduiesc să fie adevărați. Dumnezeu nu caută perfecțiunea noastră, ci sinceritatea inimii.
A intra în Împărăția Lui nu înseamnă să arăți cât ești de bun. De aceea, „cei mici” sunt primiți: ei vin așa cum sunt, iar Dumnezeu îi ridică.
În această împărăție, adevărata mărime începe cu smerenia, iar adevărata putere începe cu încrederea unui copil.
Diana G. U.