Când ești căzut și crezi că nu mai poți,
Tu pleacă-ți genunchii în odăița ta
Și strigă spre Cel Preaînalt,
Care viața și-a dat ca tu să poți fi răscumpărat

Din lumea de păcat,
Ce te invită să-i bei din pahar,
Din părul Izabelei ce e la orice pas
Și lumea aceasta a cuprins.

Iar Dalila, cu vorbe dulci, te îmbată
Să cazi în mrejele ei,
Să-ți afle slăbiciunea
Și din pânzele ei să nu mai ieși,

Țesute cu măiestrie prin vorbe dulci,
Prin dansuri și vin,
Ce azi sunt la loc de cinste
Și multe biserici cuprinse

În mirajele Izabelei
Și în poalele Dalilei,
Chiar și păstori stau,
Ce pe Duhul Sfânt L-au lăsat.

Tu cere îndurare și iertare
Pentru tot ce ai făcut în ascuns,
Pentru viața trăită în păcat,
Departe de Hristos.

Și El viață nouă îți va da,
Haina ta în sângele Lui o va curăța,
Duhul Sfânt peste tine va revărsa,
Să poți să-I slujești până acasă vei fi chemat.