Domnul este Păstorul meu,
prin valea plângerii trec si eu,
mă urmăresc de aproape sorții...
prin valea umbrelor morții.


Sunt doar o oaie, plină de scaieți
Tu mă conduci, și mă înveți,
la picioarele Tale cad, ca un om mort,
nevrednic Doamne, cum să mă port?

Domnul este Bun și mă paște,
Doamne cine Te cunoaște?
stau și mă gândesc,
cât de mult Te iubesc?

Lumea e toată o lacrimă plină,
stă și așteaptă, licărit de lumină...
rătăcește prin bezna amăgirii deșarte,
un orb care conduce pe un altul la moare.

Și Tu ai fost aici și nu Te-au cunoscut,
dar noi suntem turma Ta, gata de păscut.
Obiceiuri și datini, adevărul răstoarnă,
Crăciunul vine încă o dată. E iarnă.


Oameni nepăsători în holdele coapte.
Isus e numai un prunc, și e noapte.
Deja de la iesle,
arginții sunt gata promiși...

Acum suntem noi ucenicii trimiși,
în mijlocul lupilor
suntem doar niște oi,
dar iată... El e cu noi
până la sfârșitul vremurilor.