Ai pornit pe drumul vieții hotărât, cu țeluri multe,
Crezător că vei răzbate și prin vale și pe munte;
Că vei merge înainte și mereu vei izbuti
Și că visurile tale toate se vor împlini!

Erai tânăr, plin de viață, de înalte idealuri
Ca un râu care se umflă și se varsă peste maluri;
Un om plin de energie, de voință și speranță,
Te gândeai să faci doar bine, să ajuți pe mulți în viață. .

Ai avut planuri frumoase, te-ai rugat și ai crezut
Că de partea ta e cerul încă de la început.
Nu știai, însă, că Domnul are un altfel de drum,
Și că visurile tale se vor transforma în scrum...

Căci în tânărul ce-n sine ajunsese mult să creadă
Cu o mare îndârjire a-nceput boala să roadă.
Se porni să se încingă al Olarului cuptor
Ca să intri-n prelucrare, cum voia bunul Păstor! ...

Ale tale idealuri început-au a păli,
Precum lumânări fragile prinseră a se topi...
Și ai înțeles prea bine că se schimbă viața ta
Și că ale tale planuri nu se vor concretiza...

Au urmat apoi batjocuri, pietre-n tine aruncate;
Pe obrajii tăi cei aspri lacrimi multe-au fost vărsate;
Singur, fără de prieteni, ani la rând ai suferit,
Tot spunând: -Toate acestea oare când vor lua sfârșit?

Lipsurile și durerea, vorbele defăimătoare,
Boala grea și neputința, ce sfârșit avea-vor oare? ... .
Doamne, nu tăcea, vorbește-mi: cât de greu eu Ți-am greșit
Că-n ruine-mi duc viața, oh, de ce m-ai părăsit? ...

-Astăzi am o veste bună, frate drag ce singur plângi
În cuptoarele sortite jos, prin văile adânci!
N-a uitat Isus de tine, e cu tine în cuptor
Și de-acolo te va scoate Însuși El, biruitor!

Încercat ești pentru-o vreme, căci Olarul astfel vrea
Pentru-a-i fi un vas destoinic în curând, în slujba Sa!
Peste-a ta ființă, însă, cel rău nu are putere,
Căci asupra ta e Domnul, îți va fi El mângâiere!

Nu există, dragă Iosif, nicio groapă prea adâncă
Pentru al Său braț puternic ce te va pune pe stâncă!
Din cuptorul încercării fii convins că te va scoate,
El acolo e cu tine, suferința nu-i spre moarte!

O grădină-mbelșugată și udată din splendoare
Vei fi tu și mulți vedea-vor ce putere Domnul are!
Nu fii trist că de paharnici în temniță-ai fost uitat,
Dacă cerul nu te uită, află că e minunat!

Te vei bucura de viață, de belșug, de-a Sa iubire
Când în dreptul tău va scrie Domnul slavei: IZBĂVIRE!
De aceea, dragă Iosif, crede și nu te-ndoi
Că-n curând, cum El promis-a, biruința va veni!