Tot pământul să-și plece genunchiul
În fața Marelui Împărat,
În fața tronului ceresc,
În fața singurului Dumnezeu.

În curând toți Îl vor vedea
Venind pe norii cerului,
Cum Biblia ne-a relatat,
Și pe mulți groaza îi va apuca

Pentru a lor neascultare
Pentru a lor viața trăită în păcat.
Dumnezeu îi va judeca
Și osândă grea le va da.

Mulți se vor tângui
Și vor plânge cu amar,
Întrebându-L pe Împărat:
„Când de Dumnezeu nu am ascultat?”

Răspunsul la întrebare vor primi:
„De câte ori M-ați prigonit?
De câte ori M-ați alungat?
De câte ori osândă la moarte Mi-ați dat,
Crezând că sunt un pribeag?”

Tu, frate, soră, ascultă de Împărat,
Ca să nu sfârșești în iad,
În întunericul de afară,
Unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Ascultă a Lui voce ce-ți vorbește,
Și păcatul ți-l mărturisește,
Ca să poți intra în Rai,
Să faci parte din alai,
Unde cununa vei primi,
Cunună care nu se va veșteji.

Și viață eternă vei trăi,
Plină de fericire și bucurii,
Cu al tău Împărat,
Dumnezeul Cel Preaînalt.