E-atât de tainică Iubirea
De-aceea o iubim nespus
Ei nu îi place despărțirea,
Ea fericiri a introdus.


E-atât de dulce și duioasă
Ne-ndeamnă s-alinăm dureri
Vede necazul și îi pasă
Ea strălucește-n mângâieri.


De ce unii o neglijează?
O fac spre prăbușirea lor
Dar Ea îi iartă; e vitează
Și-i umple cu-n divin fior.


Nicicând iubirea nu ne lasă
În groapa plânsului amar
Când întristarea ne apasă
Ne-aduce cupa cu nectar.


Izvorul Ei e nemurirea
Ne-nvǎluie cu-n gest sublim
Cu Ea-nvǎțǎm ce e jertfirea
Ne-nvie-atuncea când murim.


Dați-i, vǎ rog, îmbrǎțișare
Cǎci e cu voi la orice pas
Din lacrimi face sǎrbǎtoare
Când vine-al încercǎrii ceas.

GC/27 Oct. 2025