Când crezi ca totul e pierdut,
Coboară-te la cruce,
Căci singur tu nu vei putea,
Povara grea a duce.

Când cerul nu mai e senin,
Suspine plouă-ntruna,
În Duh de rugă să rămâi,
Să fii cu Domnul una.

Când vântu-n față va bătea,
Fără nădejde vie,
Tu să ridici privirea ta,
Spre tot ce-i veșnicie.

Cuvântul vântul va opri,
Să treci ușor prin vale,
Chiar dacă te topești de dor,
Sau cântecu-i de jale.

Când dragostea-ți se va raci,
Să nu ai nepăsare,
Aprinde focul cel dintai,
Cu para lui cea mare. ,
Iubește cum n-ai mai iubit,
Nu obosi sub cruce,
Iubirea te va lumina,
Când fi-vei la răscruce.

Când toate-n jur se prăbușesc,
Tu să rămâi sub soare,
În Domnul ancorat mereu,
Puterea Lui e mare.

Doar în picioare să rămâi,
Luptând fără oprire,
Doar Domnului să îi slujești,
Mereu plin de iubire.

Când toate-n jur se prăbușesc,
Tu să rămâi sub soare,
În Domnul ancorat mereu,
Puterea Lui e mare.

În față orice ar veni,
Să nu oprești pe cale,
Să ai credință ca să ieși,
Biruitor din vale.

Din toate te va izbăvi,
A ta credincioșie,
Ea în necazul cel mai greu,
Ți-aduce bucurie.

Căci fericire-i harul Său,
Ce-i revărsat sub soare,
Sub el rămâi pe drumul tău,
Să fii lumină... . . sare.
Amin