Când crezi ca totul e pierdut,
Coboară-te la cruce,
Căci singur tu nu vei putea,
Povara grea a duce.

Când cerul nu mai e senin,
Suspine plouă-ntruna,
În Duh de rugă să rămâi,
Să fii cu Domnul una.

Când vântu-n față va bătea,
Fără nădejde vie,
Tu să ridici privirea ta,
Spre tot ce-i veșnicie.

Cuvântul vântul va opri,
Să treci ușor prin vale,
Chiar dacă te topești de dor,
Sau cântecu-i de jale.

Când dragostea-ți se va raci,
Să nu ai nepăsare,
Aprinde focul cel dintai,
Cu para lui cea mare. ,
Iubește cum n-ai mai iubit,
Nu obosi sub cruce,
Iubirea te va lumina,
Când fi-vei la răscruce.

Când toate-n jur se prăbușesc,
Tu să rămâi sub soare,
În Domnul ancorat mereu,
Puterea Lui e mare.

Doar în picioare să rămâi,
Luptând fără oprire,
Doar Domnului să îi slujești,
Mereu plin de iubire.

Când singur tu vei rămânea,
Când grea e încercarea,
O clipă să nu uiți... de sus,
Coboară îndurarea.

În față orice ar veni,
Să nu oprești pe cale,
Să ai credință ca să ieși,
Biruitor din vale.

Din toate te va izbăvi,
A ta credincioșie,
Ea în necazul cel mai greu,
Ți-aduce bucurie.

Căci fericire-i harul Său,
Ce-i revărsat sub soare,
Sub el rămâi pe drumul tău,
Să fii lumină... . . sare.
Amin